ŷ������

Am fost apostrofat, pe bună dreptate, că am lăsat site-ul în paragină.

Mi-am asumat criticile așa că promit să revin cu noi postări și să actualizez paginile cu informații la zi �� interviuri, recenzii, antologii etc.

Altfel, să știți că scriu de zor la ”Furia oarbă��, al doilea roman din seria , și la scenariile pentru Vă mulțumesc mult că nu ați încetat să dați pe aici și că sunteți alături de mine. Promit să revin zilele următoare cu chestii.

Have fun!

Nu obișnuiesc să-mi fac bilanțuri. Nu prea trag linii, nu scad și nu adun bunele și relele de peste an. Cred că lucrurile se socotesc altfel ori nu se socotesc deloc. Viața e un drum continuu, iar anii și bilanțurile anuale sunt în mare parte doar convențiile noastre pornite din nevoia de repere și de revoltă în fața deșertăciunii. Am promis însă că o să revin cu un text despre turneul de promovare a romanului ”Haiganu. Fluviul Șoaptelor�� și nu aș vrea să las anul ăsta să treacă fără să-mi țin promisiunea și, mai cu seamă, fără a le mulțumi celor care m-au susținut în acest demers.

Turneul a fost, în fond, finalul meu de an ori finalul lucrului la cartea pe care am început-o în 2012 pentru a fi publicată, în foileton, în revista ”Harap Alb continuă��. Să vă mai spun oare cât de fericit sunt că romanul ăsta a apărut și cât de bucuros pentru mesajele pe care le-am primit de la voi, pentru notele și review-urile de pe ŷ������, pentru recenziile de pe bloguri ori din reviste? Sunt tare mândru de toate astea și bucuros că romanul meu v-a plăcut, așa că o să încep prin a vă mulțumi vouă, tuturor celor care ați citit cartea, tuturor celor care ați cumpărat-o ori ați împrumutat-o, tuturor celor care mi-ați scris ori ați participat la întâlnirile din țară, celor care mi-ați strâns mâna ori m-ați felicitat, tuturor celor care ați alunecat în lumea lui Haiganu.

Apoi o să-i mulțumesc lui Mihai Ionașcu fiindcă m-a făcut complice la aventura HAC! și că mi-a dat în acest fel prilejul să scriu ”Fluviul Șoaptelor�� și să particip la dezvoltarea unui univers fantasy de care nu mă mai pot sătura, Roxanei Ionașcu și familiei Lăpușan pentru sprijinul lor discret, Ionelei pentru efortul depus zi de zi în timpul turneului pentru a-mi găsi cele mai bune cazări și spații de lansare, lui Cip pentru campania de pe Facebook, celorlalți foști și actuali membri ai echipelor HAC! și Zitec ce au fost implicați în vreun fel în dezvoltarea lumii lui Harap Alb ori în lansarea de la Gaudeamus sau din alte părți. Mulțumiri cu totul și cu totul speciale lui Andrei Moldovan, cel care a realizat coperta și ilustrațiile din roman, Anei-Maria Arsene și lui Cătălin Badea-Gheracostea pentru redactare, corecturi și feed-back și lui Bogdan Chelaru pentru că mi-a fost alături la București și la Iași.

Și fiindcă am pomenit de Gaudeamus, acolo unde a debutat turneul de promovare, vreau tare mult să le mulțumesc actorului Emilian Oprea și lui Ionuț Vulpescu, fostul ministru al Culturii, pentru că au acceptat să participe activ la lansarea de la Romexpo.

Lansării de la București i-a urmat prezentarea de la Galați unde m-am bucurat de sprijinul actorului Cristi Gheorghe și al echipei Teatrului Dramatic Fani Tardini, dar și de cel al jurnaliștilor de la Viața Liberă, Monitorul de Galați, Antidotul și Realitatea TV Galați �� Brăila.

La Brăila, prezentarea a avut loc în Music Pub, așa că am a-i mulțumi lui Cătălin Curcă, nu numai pentru găzduire și moderarea întâlnirii, ci și pentru eforturile pe care le face aducând la Brăila spectacole live de muzică și teatru într-o perioadă în care orașul își continuă scufundarea. Mulțumiri colegilor de la Obiectiv pentru promovare, în mod special Monicăi Paraschiv pentru .

Cred că e clar deja că una dintre concluziile care se poate trage după turneul meu este că petru un asemenea maraton, sprijinul presei locale �� și nu numai �� este esențial. Am a le mulțumi tuturor jurnaliștilor care au mediatizat evenimentul în cele 22 de orașe prin care am trecut, în mod special lui Claudiu Pădurean (Cluj), Camelia Onciu (Brașov), (Piatra Neamț), Ada Codău (Constanța), Sânziana Ionescu (Constanța), (Suceava), , Irinel Călin (Tulcea) și lui Sorin Rugină și echipei de la Realitatea TV Galați �� Brăila, jurnaliștilor de la Adevărul, , Radio România, TVR 2, România Liberă, , , TV1 Satu Mare etc.

A doua concluzie și poate cea mai importantă este cea legată de importanța librarilor în organizarea unor asemenea evenimente și, în general, în vânzarea de carte. Când te afli în turneu îți este imposibil să controlezi de pe drum aspectele care țin de organizarea evenimentului în plan local, așa că totul depinde în mare parte de sprijinul gazdelor. Am avut surprize plăcute în orașe precum Deva (Diverta) și Baia Mare (Mihai Eminescu), spre exemplu, unde estimam prezentări eșec, dar unde am găsit echipe de librari extraordinari care, prin propriul magnetism, au reușit să strângă oameni și să pună bazele unor întâlniri de succes. Tot în topul librarilor îi menționez pe Marian Coman și echipa sa de la Habitus (Sibiu) și pe Vali Derevlean (Librarium �� Cluj), oameni speciali, dedicați uneia dintre cele mai fruoase meserii din lume.

Într-un astfel de turneu, sprijinul unor prieteni din plan local poate fi esențial. Așa s-a întâmplat la Satu Mare, unde implicarea lui Horia Nicola Ursu a fost mai mult decât binevenită ori la Piatra Neamț, unde m-am bucurat de sprijinul lui Dan Popescu. Tot așa, Ovidiu Bufnilă m-a însoțit la Iași, la Piatra și la Bacău, Cătălin Badea-Gheracostea la București, Iași și Suceava.

Turneul a semănat cumva cu anul pe care astăzi tocmai îl închei. La fel ca acest an, turneul a fost dedicat cărții Zeului Osândit, iar în momentele esențiale la fel ca în 2015 am fost înconjurat de prieteni, de cărți și de cititori. Pe drum, la fel ca atunci când am scris romanul, am fost singur (scrisul este o aventură solitară, nu-i așa?), iar opririle în cele 22 de orașe au semănat cumva cu episoadele ”Fluviului�� publicate în revistă din 2012 până anul ăsta.

Ne vedem în 2016, dragilor. Lucrând la o altă carte, pregătind alte întâniri. Să aveți parte de călătorii și de lecturi plăcute!

Ultima din turneu, prezentarea de la Constanța a fost, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai reușite. Excelent cadrul și echipa de la Prăvălia cu Cărți, delicioasă ciocolata caldă cu care am fost îndulcit înainte de începerea evenimentului, minunați tinerii veniți la librărie, adolescenți cu mintea încărcată de vise și cu imaginația scăpărătoare așa cum îmi place să cred că am fost și eu. Ori așa cum îmi place să cred că am rămas. Am fost încântat să revăd și prieteni vechi la Constanța, pe Irina și Emil, dar și prieteni mai noi precum Ada Codău, unul dintre jurnaliștii aceia care nu ar lipsi dintr-o redacție ideală dacă în România s-ar putea face presă ideală, ori Marilena și Mircea Vizitiu pe care m-am bucurat să-i reîntâlnesc în orașul de la malul mării.

Constanța îmi este lângă inimă. M-am născut la Mangalia, am copilărit cu picioarele în nisipul plajelor și în fiecare an m-am întors apoi măcar pentru o zi pe litoral, împlinind un ritual fără de care o vară nu este întreagă. Dacă mi-am început turneul de la Galați și Brăila, orașele mele de acum, era firesc să-l închei la Constanța. Cumva m-am înclinat în fața copilăriei mele, de-acolo de unde cred că îmi vin cele mai multe dintre lucrurile care-mi animă scrisul.

Mulțumesc mult, Constanța. Și mulțumesc Patricia și Florin, pentru orele minunate petrecute împreună.

Zilele următoare o să revin cu câteva concluzii și alte gânduri legate de turneul pe care tocmai l-am încheiat.

Bacovia nu se putea naște decât la Bacău. Am prins cerul ăla întunecat acolo. Gri. Cerul care merge pe burtă și se târăște peste oameni, umezindu-i lasciv și băgându-le frigul în oase. Lansarea a fost modestă, iar discuția cu librarul aflat la un pas de a-și închide afacerea cu cărți, ușor deprimantă. Doar Ovidiu Bufnilă părea venit din lumea mea. Plin de viață și vibrând de o tinerețe lăuntrică de invidiat. A�� și tânărul care a încercat să ajungă la lansarea din Cluj și nu a reușit, dar a așteptat să mă intercepteze la Bacău. Și băiatul acela, Andrei, venit împreună cu mama lui. Și jurnalistul convertit la fantasy. Și domnul cu primul număr din HAC! Și�� Ba nu a fost o lansare modestă. A fost o lansare ok. Doar cerul ăla se târâse și se lipise de hainele mele. Dacă sunteți în Bacău, mergeți și cumpărați cărți de la Glissando. Nu lăsați librăriile să moară.

Încă de la Cluj mi se făcuse poftă de Alessandro Baricco, însă acolo nu mă putusem hotărî ce să cumpăr, apoi a fost prezentarea mea și, în final, am ieșit din librăria lui Vali Derevlean fără nicio carte. La Bacău însă mi-am amintit subit și am vrut să știu ce cărți de Baricco erau în librărie. ”De trei ori în zori�� figura în evidența computerizată. Și dă-i și caută prin librărie. Subțire și scumpă carte. Însă minunată. Perfectă pentru aventura mea prin hoteluri.

Am citit o vreme în Cafeneaua Teatrului, apoi m-am grăbit către ”casă��. La recepție, doi puști de clasa a II-a. Și, când dau să urc, unul dintre ei mă abordează direct.

�� Dumneavoastră sunteți scriitor?

Am continuat apoi să vorbesc cu cei doi copii care citeau ”Amintiri din copilărie��, despre Ion Creangă, cărți și benzi desenate. Și cerul a zburat din hainele și din oasele mele.

A doua zi a nins.

*

După două zile, adică ieri, eram deja la Tulcea, la Casa Avramide, într-o sală plină de tineri. Iar prezentarea mea s-a prelungit într-un minunat dialog cu ei, până ce am fost obligat să-l opresc fiindcă năvălea peste noi o serbare de Crăciun cu prichindei și cântece de iarnă. La Tulcea m-am întâlnit cu Alexei pe al cărui frate îl văzusem cu vreo zece zile înainte, într-un alt colț de țară, la Oradea, dar și cu jurnalistul Irinel Călin. Mulțumesc frumos echipei Bibliotecii Județene Panait Cerna. Mulțumesc frumos, Casa Avramide. Mulțumesc frumos, Tulcea. M-am simțit minunat.

Astăzi, de la ora 18.00, am ultima prezentare în cadrul turneului. Ne vedem la Librăria Prăvălia cu Cărți din Constanța.

��

Despre Piatra Neamț știam că are un teatru tare fain, cu actori minunați și cu spectacole care nu trebuie ratate. În rest, văzusem orașul din goana mașinii, în drumurile mele prin Moldova din alți ani și-l pomenisem chiar într-una din primele mele povestiri, ”Nopți albe, zile negre��, cea care dă și titlul volumului meu de debut.

Întâlnirea de la librăria Diverta Galeria a fost o surpriză plăcută. I-am avut alături pe Ovidiu Bufnilă și pe Dan Popescu, în fața unui public prietenos. M-am bucurat să-i revăd pe Dana, Ovidiu și pe jurnalista Teo Rusu. O mare și plăcută surpriză a fost întâlnirea cu scenograful Valentin Varlan și cu Sânziana Stoican, unul dintre cei mai faini tineri regizori români �� musai să vedeți spectacolul ”Casa�� montat pe scena Teatrului Maria Filotti din Brăila, cu Alin Florea în rol principal, atunci când la Brăila se va mai face teatru. Ori căutați-i spectacolele montate pe scenele din București ori din alte orașe. Merită.

În seara asta, ne vedem la Bacău. De la ora 18.00, în Librăria Glissando.

Trebuie să îmi cer scuze. Ultima parte a turneului s-a desfășurat într-o viteză amețitoare, distanțele au fost mai lungi și n-am apucat să vă povestesc cât de bine m-am simțit la Târgu Mureș, de pildă. Îi mulțumesc Claudiei Sârbulescu pentru sprijinul acordat acolo, jurnaliștilor și cititorilor veniți la întânirea de la Diverta, apoi lui Ionel, Victor și Răzvan. Târgu Mureș are un farmec aparte, iar oamenii lui sunt plini de umor. Ceva din parfumul orașului s-a păstrat și în următoarea oprire din traseu, la Sfântu Gheorghe. Joi noapte, orășelul ăsta pe care-l vizitasem ultima oară în urmă cu mai bine de 15 ani era teribil de viu. Mi-am petrecut o bună bucată din noapte ascultânt live etno jazz și folclor unguresc. Eram singurul român de acolo, însă am fost mai mult decât bine primit de oamenii locului. Sfântu Gheorghe a candidat la titlul de capitală culturală europeană în 2021 și vă rog să rețineți că joi noapte, în localurile din oraș aveau loc concerte cu zeci, poate sute de spectatori. Nu, orașul nu a intrat în finală, însă treaba asta spune ceva despre apetența oamenilor pentru actul cultural, chiar dacă, în absența unor contacte locale, lansarea mea a fost un eșec. Sper să apuc să scriu un text pe această temă, mai ales că în acest turneu am văzut mare parte dintre orașele candidate, iar oftica brăilenilor că nu au intrat pe lista scurtă NU este justificată. Brăila, din punctul meu de vedere, nu avea ce căuta acolo.

La Iași, am avut parte de una dintre cele mai reușite lansări din turneu. A contat și faptul că am revăzut prieteni vechi, colegi de facultate, oameni dragi. La Iași mă simt mereu ca acasă. Am petrecut 5 ani acolo și, chiar dacă s-a schimbat incredibil în ultimii ani, ceva îmi spune că nu au trecut mai mult de câteva luni de când îi colindam străzile din Păcurari până în Nicolina ori din Copou până în Tudor. De Iași mă leagă lucruri adânci, iar cărțile mele nu ar mai fi fost așa ori nu ar fi fost deloc dacă nu aș fi avut experiența ieșeană. La prezentarea din Librăria Cărturești din Palace Mall am avut bucuria să-i reîntâlnesc pe Ovidiu Bufnilă, Cătălin Badea Gheracostea, Dan Doboș și Vlad Frânghiu, dar și pe Bogdan Chelaru, graficianul TFB. A fost o asistență numeroasă și am dat o mulțime de autografe, apoi am stat la povești până târziu cu oameni pe care nu-i văzusem de o veșnicie.

Ieri seară, am pășit în Bucovina, la Suceava. M-a însoțit și Cătălin Badea Gheracostea, iar la întâlnire a venit și Dan Popescu, sefist cu state vechi în fandom. Prezentarea a avut loc în Librăria Cărturești din Iulius Mall și printre cei care au venit la întâlnire s-au aflat membrii Clubului Sygnus. M-am bucurat teribil să o revăd și pe Oana, unul dintre cei mai frumoși oameni pe care i-am cunoscut odinioară la Iași. A trecut un deceniu și jumătate, cred, de când ne-am văzut ultima oară. În reîntâlnirile acestea e vorba despre timp. Despre cum trece prin noi și cum lasă urme. Despre cum ne mângâie ori cum ne rănește. Și e vorba despre bucuria revederii.

Târziu, către noapte, i-am făcut o vizită și lui Mircea Nanu Munteanu, apoi n-am vrut să închid ziua fără să mănânc una dintre specialitățile bucovinene �� o minunată ciorbă rădăuțeană care a mers perfect la o discuție despre oameni și literatură cu George Sauciuc.

În seara asta ajung la Piatra Neamț. De la ora 18.00, la Librăria Diverta Galeria. Vă aștept cu mare drag.

��

��

Sau unul dintre ceilalți. Fiindcă există un Marian Coman arhitect în București. Un Marian Coman artist plastic în Bistrița. Un altul este profesor de istorie și autor de cărți de specialitate. Un Marian Coman i-a furat mai acum niște ani mașina lui Becali, în vreme ce un alt Marian Coman devenea un cunoscut hair stylist în capitală. Unul e implicat în dosarul lui Dan Șova, iar altul și-a ucis neamurile prin județul Brăila.

No�� există și un Marian Coman librar în Sibiu. Pe acest Marian Coman am încercat să-l întâlnesc în vreo două rânduri, însă până în această seară nu mi-a ieșit. Mi-am dorit tare mult ca prezentarea de la Sibiu să aibă loc la Habitus, librăria la care el este asociat, fiindcă văzusem locul, citisem despre el și auzisem că tizul meu și echipa sa sunt profesioniști adevărați.

E lesne de înțeles că am petrecut o seară tare faină la Habitus într-o discuție caldă cu oameni frumoși, preîncălzită cu un ceai mentolat și prelungită într-o discuție la o bere cu Francois, un francez pasionat de benzi desenate care a dat Parisul pentru Sibiu, și, evident, cu Marian Coman, librarul.

Mulțumesc frumos tuturor celor prezenți în seara asta. Mă bucur tare mult că ne-am întâlnit și vă doresc lecturi plăcute.

Mâine, de la ora 18.00, o să fiu la Târgu Mureș, în librăria Diverta din Mureș Mall. Dacă sunteți acolo, vă aștept cu drag.

��

Faptul că am stat mai multe zile în Cluj a avut darul să mă remonteze. Au contribuit din plin la asta Andrei Moldovan și minunații săi părinți care m-au răsfățat cu tot soiul de bunătăți. Pălinci mentolate, dulcețuri de ardei iute și clătite cu hribi, spre exemplu, dacă tot e să vă fac în ciudă. Iami-iami.

Tare mi-a tihnit și întâlnirea de la Book Corner de acum câteva ore. Tot ce auzisem despre Vali Derevlean, gazda mea de la Librarium, s-a dovedit a fi adevărat. Un om de toată isprava, excelent organizator și moderator. Am stat îndelung la povești cu participanții la întâlnire și m-am bucurat să-i cunosc pe unii dintre artiștii din Cluj ce trudesc pe ogorul benzii desenate. Surorile Surducan și Adrian Barbu au venit la întâlnire și-am avut ocazia să discutăm o țâră la berea de după.

Se cuvine să adaug mulțumiri speciale tinerei ”librărese din Cluj�� fiindcă a realizat fotografiile de mai jos și jurnaliștilor prezenți la eveniment pentru tot sprijinul acordat. Și fiindcă am pomenit de jurnaliști, trebuie să spun că m-am bucurat să-l revăd pe Claudiu Pădurean, apoi să semnalez . Mulțumesc frumos!

Astăzi, de la ora 18.00, vă invit la Librăria Habitus din Sibiu.

��

��

Un copil inteligent, curios, iscoditor. Așa trebuie să fi fost Zourazi înainte să fie luat din casa părinților săi, pe vremea când vâna libelule pe malul canalului Atu Sermas.

La Bistrița, fără ca nimeni să plănuiască asta, am fost cazat în pensiunea Lilianei și a lui Marius Damian, Marius fiind un împătimit cititor de fantasy și science-fiction. Aceasta a fost una dintre fericitele coincidențe bizare care m-au însoțit în acest turneu. Nu am calculat care era probabilitatea să fiu cazat în pensiunea unui cititor de-al meu, dar faptul că mi s-a întâmplat acest lucru îmi pare și acum extraordinar.�� Marius m-a însoțit la prezentarea pe care am făcut-o ieri la Casa Cărții Nicolae Steinhardt din Bistrița, el fiind și autorul fotografiilor din galeria de mai jos, fapt pentru care îi mulțumesc.

Gazda prezentării de la Bistrița a fost scriitorul Virgil Rațiu, cel mai bun negustor de cărți din Bistrița, așa cum mi-a fost caracterizat de către prietenii domniei sale. Alături de noi au fost scriitori, jurnaliști și cititori. Pentru mine însă cel mai important participant a fost Horia (foto), băiatul de 9 ani care știa totul despre HAC! și TFB și care m-a supus unei cascade de întrebări despre Haiganu și lumea lui Harap Alb.

Mai jos găsiți și o secvență video de la întâlnirea din Bistrița preluată de pe site-ul

��

Aseară am ajuns în Cluj și am petrecut câteva ore alături de Andrei Moldovan, graficianul HAC! Mâine (7 decembrie), de la ora 17.30, ne vedem la , cea mai tare librărie din Cluj-Napoca. Vă aștept cu mare drag la o discuție ca între prieteni despre cărți și benzi desenate. Și, firește, la o întâlnire cu .

��

��

De când am plecat în acest turneu am cunoscut o mulţime de librari. Unii pasionaţi, dedicaţi, alţii absenţi, obosiţi sau nemulţumiţi. Unii cu dragoste pentru carte, alţii doar vânzători de carte mai mult sau mai puţin iscusiţi. Ei bine, astăzi, la Baia Mare, am cunoscut plutonul de elită al librarilor. Dacă aş fi fost pictor, aş fi pictat pentru aceste doamne. Dacă aş fi fost lăutar, aş fi compus o nouă Zaraza pentru ele. Serios. La librăria Mihai Eminescu din Baia Mare am cunoscut câteva doamne care de decenii vând cărţi. Şi o fac cu atâta pasiune încât, vorbind cu ele, îţi va veni să renunţi la ceea ce faci, să te muţi într-o librărie şi să te apuci de treabă. No�� nu sunt pictor, lăutar sau compozitor, ci scriitor. Prin urmare promit să scriu o povestire cândva pentru aceste femei. Acum�� că ceea ce scriu are deseori accente horror sper să nu supere pe nimeni. Voi, însă, dacă ajungeţi în Baia Mare, musai să treceţi pragul librăriei Mihai Eminescu, să cumpăraţi o carte şi să staţi de vorbă cu una dintre aceste crăiese ale cărţii.

Ideea e că doamna Ana şi minunata sa echipă au fost gazdele prezentării mele de astăzi. Că m-am simţit excelent în preajma dumnealor. Şi că librăria s-a umplut cu tineri, că am stat îndelung la poveşti în librărie, alături de cititori, apoi, după ce evenimentul s-a încheiat, ne-am mutat în restaurantul italian de alături. Timpul se îmbogăţeşte prin oamenii cu care ţi-l petreci, iar eu, de o vreme, am un timp bogat, am amintiri rotunde, cu oameni faini. Şi printrei ei sunt şi oamenii pe care i-am întâlnit la Baia Mare. O doamnă profesoară, un domn profesor, câteva zeci de adolescenţi şi, fireşte, doamnele din plutonul de elită al librarilor.

De câteva ore am ajuns la Bistriţa. Vă aştept aşadar, de la ora 12.00, la Casa Cărţii Nicolae Steinhardt.