ŷ������

Toate câte mi s-au întâmplat nu sunt decât consecinţele hotărâtoarei mele întâlniri cu Oriana. Cred că vă puteţi da seama ce sentimente nutresc faţă de ea. Cert e însă că tot ce face această fată e revoltător şi fiecare gest al ei este iritant. Mi-a acaparat gândurile, mi-a reorientat configuraţia interioară, după cum un câmp magnetic de 10.000 de oerstezi acţionează asupra unei biete pilituri de fier. Chiar şi această comparaţie e de natură să exprime jalnica mea stare de spirit. Şi culmea e că sunt fericit; în ciuda faptului că mi-a călcat fără niciun scrupul în picioare întreaga mea mândrie de burlac ursuz, capabil să reziste asaltului unit al celor mai irezistibile stele de cinema. Oriana se află oarecum la antipodul lor şi totuşi, de vreme ce m-a subjugat, înseamnă că pentru mine ea a fost „femela fatală��. Şi nici măcar nu s-a zbătut ca să ajungă la acest rezultat. Totul mi s-a întâmplat în modul cel mai firesc, ca după o lege conform căreia te rostogoleşti dacă ai pus piciorul pe o pantă alunecoasă.
Pe această pantă am pornit să alunec în acea zi de mai în care profesorul Vasile Nicodim, directorul Institutului de moletronică unde lucram, m-a chemat în biroul său. Fără să-mi arate la început că în biografia mea el urma să joace rolul de „unealtă a destinului��, mi-a spus zâmbind fermecător:
�� Dragă Bârlă, am impresia că eşti cam obosit.
Observaţia nu mă surprindea de loc. Muncisem mai multe luni la fundamentarea teoretică a unor experienţe de câţiva ani şi era posibil să fi făcut oarecare siluetă.
�� Mai rezist, am răspuns. Dar să ştiţi că de luat tot nu-mi voi lua acum concediul de vară.
�� Bine, râse el, bine dispus. Dacă ţii să tezaurizezi zile de concediu, îţi voi da de la mine o săptămână ca să te aeriseşti la munte.
Stilul acesta vesel-acrişor mă puse pe gânduri.
�� De ce mă ironizaţi? am răspuns. Sportul meu preferat e înotul în mare şi nu vreau să pierd nicio zi��
Dacă aş fi ştiut că în anul acela aveam să văd marea doar în ilustrate��
�� Mă băiete, mă luă familiar directorul, de ce e atât de greu să se înţeleagă oamenii cu voi? Treci şi tu peste „tezaurizare��. Am glumit. Chiar irascibilitatea ta e încă o dovadă că trebuie să te mai odihneşti independent de concediul tău de vară. Ai făcut o treabă bună. Acum, după ce-ai terminat, ţi-o pot spune în faţă��
�� Tovarăşe Nicodim, bâiguii cu.
�� Cercetările tale sunt admirabile.
�� Mă copleşiţi, îndrugai tot mai dezorientat.
�� Da, te copleşesc��