Å·±¦ÓéÀÖ

“Nu caut scuze. Nici reale, nici inventate, de nici un fel. Ce să fac eu cu scuzele? Åži ce e real? Ce e inventat? Trecutul e ca un nor schimbător, are o mulÅ£ime de nuanÅ£e ÅŸi contururi, acum seamănă cu un cal alb, în galop, pe urmă ia forma unui bivol cenuÅŸiu, după o vreme alege griurile deschise ÅŸi pare o cetate năruită, curînd devine negricios ÅŸi apropiat de o locomotivă cu aburi, mai tîrziu se întoarce la culoarea laptelui ÅŸi imită profilul unei regine. N-am îndoieli ÅŸi, din păcate, n-am nici iluzii. Trecutul e capricios ÅŸi alunecos ca un peÅŸte. Åži, din cînd în cînd, are exact dimensiunile unei maÅŸini Pobeda, la milimetru, cu toate detaliile de fabricaÅ£ie, de la poziÅ£ia oglinzilor laterale ÅŸi pînă la grosimea Å£evii de eÅŸapament.”
― Filip Florian, Toate bufniÈ›ele

“The couple's love, long the unrivalled source of high-society conversation, collective rumor, and feminine envy, was transformed into an insignificant particle, caught up, along with millions of other particles, in chaotic motion. It was not a case of Brownian motion. It was a case of war.”
― Filip Florian, Little Fingers